Vremea la munte pe 7 zile

De ce două altitudini

La mare, întrebarea e „cât de caldă e apa”. La munte, e „unde anume”. Între baza pârtiei și vârf pot fi zece grade diferență, iar precipitațiile care cad ca ploaie în stațiune se depun ca zăpadă cu opt sute de metri mai sus.

De aceea fiecare masiv apare cu două coloane, nu cu una. Cifrele vin din același model, cerut separat pentru fiecare altitudine, cu corecția de gradient altitudinal.

Izoterma, cifra care decide

Izoterma de 0 °C e altitudinea la care aerul trece prin zero grade. Sub ea ninge, deasupra plouă. E singurul număr din pagină care îți spune dacă ploaia de mâine adaugă zăpadă sau topește stratul existent.

Exemplu: izotermă la 1.400 m, creastă la 2.200 m — sus ninge, în stațiunea de la 1.000 m plouă. Aceeași zi, același masiv, două realități diferite.

Ce nu găsești aici

Starea reală a pârtiilor, adâncimea zăpezii bătătorite și riscul de avalanșă nu se pot deduce dintr-un model meteo. Pentru alea, sursele sunt administratorii domeniilor schiabile și buletinul nivometeorologic al ANM. Pagina asta îți spune ce vreme e și cât strat estimează modelul, nu dacă e sigur să urci.

Când începe și când se termină sezonul

În România, zăpada se așază de regulă din a doua parte a lui noiembrie la peste 1.800 m și din decembrie în stațiuni. Se topește în ordine inversă: stațiunile joase pierd stratul în martie, iar crestele înalte din Făgăraș și Bucegi îl țin până în mai, uneori iunie în căldări și pe versanții nordici.

Altitudinea contează mai mult decât latitudinea. Rânca, la 1.600 m în sudul țării, ține zăpada mai bine decât o stațiune nordică așezată la 900 m — motiv pentru care tabelul afișează altitudinea lângă fiecare cifră, nu doar numele masivului.

Pentru sezonul cald, aceleași date răspund la altă întrebare: izoterma urcă peste 3.500 m vara, iar rafalele de pe creastă sunt ce decide dacă o tură pe Bucegi sau pe Făgăraș e o idee bună. Diferența de zece grade dintre stațiune și vârf surprinde vara mai mulți oameni decât iarna.

Cum se citește tabelul

Cele două coloane de temperatură arată maxima și minima zilei la fiecare dintre cele două altitudini. Diferența dintre ele e gradientul altitudinal: în aer uscat scade cu circa un grad la fiecare sută de metri, mai puțin când e umezeală.

Coloana de ninsoare e cantitatea prevăzută la altitudinea de creastă, în centimetri de strat proaspăt — nu grosimea totală, care apare separat, sus.

Rafalele sunt maximul zilei, tot la creastă. Ele explică de ce o zi însorită poate fi nepracticabilă: peste 60 km/h se opresc majoritatea instalațiilor, iar pe creastă vântul taie temperatura resimțită cu câteva grade bune.